De jur imprejur ne invaluie viata, stimuli, idei, senzatii, culori, mirosuri, vorbe, ispite, evidente. La toate aceastea noi reactionam prin emotii si actiuni.
Nu tot ce ne inconjoara patrunde prin simturi in lumea noastra interna constienta. Vedem, auzim, mirosim, simtim, gustam, dar numai o mica parte din toata aceasta lume fantastica, o procesam la nivel constient si o folosim. Cu toate ca nu constientizam decat o parte din informatii, tot ce ajunge la noi ne ramane in memorie. Informatie pe care nu am "vazut-o" niciodata, ramane totusi in creierul nostru. Pentru ce se stocheaza acolo? Greu de spus. Ramane alaturi de alte amintiri traite si constientizate si la un moment dat uitate sau nu. Cum se face selectia intre ce constientizam si ce nu? O intrebare la fel fara raspuns. Voi lasa stiinta sa caute raspuns la aceste intrebari si voi vorbi despre un proces asemanator si constient.
Fiecare dintre noi are un grad diferit de receptivitate si curiozitate. Dincolo de simturi, ma refer la cat de mult suntem dispusi sa gandim, sa analizam ceea ce vedem, sa punem intrebari, sa cautam raspunsuri, sa ne implicam, sa actionam. Unii trec pe strada si nu vad un copac. Altii vad doar un copac. Unii dintre noi observa un copac inflorit, simt miresme. Altii vad un copac minunat si se gandesc la reamenajarea parcului. Unii vad un copac ce poate de un secol a fost martorul vietii a cateva generatii de oameni. Altii vad un copac si gandul le fuge la istorie, simboluri, arta, biologie.
Ignoram multe lucruri din jurul nostru si le acordam atentie unora. Felul nostru de a fi, educatia, trecutul nostru, poate si gradul de inteligenta decid ce este si ce nu relevant pentru noi. Daca nu s-ar face aceasta selectie, am claca. Creierul nostru nu e capabil sa proceseze atata informatie cata ne inconjoara. Partea proasta este ca uneori nu stim unde sa ne oprim in a inchide usile spre creierul nostru. Asa unii dintre noi ajung sa aiba doar o portita mica deschisa catre lume sau mai rau chiar, doar o firida in zid. Au ajuns intr-un punct in care nimic nu ii mai misca, stiu totul despre lume, sunt neclintiti ca niste stanci. Pierd orice contact cu lumea exterioara. Sa nu va ganditi la cei izolati. Sunt toti cei ce misuna pe strazi, discuta formal, actioneaza mecanic. Zombi, ar spune unii.
De prea multe ori si eu actionez mecanic si inchid usi. Imi e rusine de asta. Acum cateva zile eram in tren si in compartiment a aparut un baiat de vreo 12 ani, cu trasaturi africane ce a spus cateva vorbe si a cerut un ban. "Sunt din Sighisoara, mama este cubaneza, m-a parasit, va rog ajutati-ma." Nu dau bani cersetorilor copii, uneori le ofer mancare, dar de cele mai multe ori nu le au nimic. Le dau poate si bani si mancare batranilor care mi se par cu adevarat nevoiasi. Considerentele care stau la baza acestor decizii nu le voi discuta azi. I-am dat baiatului ciocolata cu rom pe care o aveam. A parut dezamagit si mi-a spus: "Macar un leu, va rog sau un leu cincizeci." I-am facut semn ca nu si a plecat. La cateva minute dupa, am vrut sa-l chem si sa vorbesc cu el. Era deja in alt vagon si nu m-am deranjat. I-am dat o ciocolata, pentru ca am refuzat sa gandesc, sa interactionez, sa cunosc. Un sablon de a actiona prin care ma culcam pe o ureche si-mi spuneam ca am fost si generoasa si nici nu am incurajat copiii sa cerseasca. Puteam sa aleg sa aflu cine este, de ce cerseste, care era adevarata situatie a lui, studia sau nu si in functie de asta si de cat imi permit sa fac mai mult sau mai putin pentru el. Am presupus ceva, dar nu am verificat, am ales sa nu ma complic. Nu mi s-a parut imbracat saracacios, poate chiar din contra, ne privea direct in ochi si lasa impresia unui copil inteligent. Mi s-a parut un copil smecher, a cerut "1 leu sau 1 leu cincizeci" probabil in baza unor calcule facute pentru a cumpara ceva. Cine stie? Ceva pentru el sau pentru familie. Asa cred eu ca stateau lucrurile, dar poate ma insel. Din pacate nu voi afla niciodata pentru am ales sa nu cunosc.
SMS-urile pe care le trimitem de sarbatori fac acelasi lucru. O modalitate minunata de a respinge contactul cu ceilalti. Trimiti SMS "Sarbatori fericite!", primesti unul la fel si gata ti-ai facut datoria si te intorci la treburile tale. Ca sa nu mai spunem de SMS-urile preluate si trimise la grup. Nu e nimic aici ce te-ar putea surprinde, te faci ca interactionezi cu oamenii, dar nu o faci. Eviti orice contact ar putea sa-ti puna in functiune creierul. Daca ar fi sa dai telefon, ar putea fi un pic periculos, ai putea fi intrebat ceva, ti s-ar spune ceva si nu ai apuca sa inchizi la timp ultima usita a creierului tau si te-ar pune pe ganduri.
Nu inchide usile mintii tale, dar nici nu le lasa pe toate deschise!
Deschide-le rand pe rand pe masura ce evoluezi spiritual si esti capabil sa faci fata atator informatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu