In mine se duce o lupta, o parte din mine vrea sa consemneze ce se intampla, ce gandesc si o parte ar vrea sa mearga repede inainte si tot ce a fost sa dispara complet. Ma poarta un vant aprig si schimbator. E mult zgomot, destula ostilitate, nepasare si sunt prea obosita, singura, iar uneori prea mandra sa-mi fac viata mai usoara. Vise, sperante spulberate. Insecuritate. 2 ani si nu s-a terminat. Am fost afectata intr-atat incat ma agat de orice. As vrea sa strang in palma stropi de speranta confirmata si sa o folosesc ca pomada pentru suflet. In tot haosul asta ii strang cu greu, dar nu se confirma.
Si nu vantul ma biciuieste mai tare, ci stropii de speranta risipiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu