Unde as vrea sa traiesc

De 8 luni nu mai traiesc in Bucuresti. De altfel, nici nu m-am nascut in Bucuresti, ci intr-un orasel micut de campie, pe malul Dunarii si al Oltului. Bucurestiul m-a adoptat si dupa 15 ani in acest oras, parca eram de-a casei, parca ma simteam acasa. Vietuisem deja in mai multe cartiere, lasasem peste tot amintiri, bucurii si tristeti. Prea multe cartiere, prea multe amintiri. Camine studentesti, strazi de promenada, facultate, parcuri, piete, teatre, cinematografe, monumente, muzee, locuri de munca, metrou, RATB, apartamente inchiriate, ale iubitilor sau proprietate personala. Prieteni dragi. colegi, iubiti, chiar si un sot, la un moment dat. Alergatura bezmetica, mizerie, caini vagabonzi, claxoane, injuraturi, praf, inghesuiala, calduri toride. Visam sa ma mut la munte la pensie, poate in Brasov, dar mai era mult pana atunci. Si cum viata uneori te poarta spre locurile al caror nume il pronunti in gand, dar nu voce tare, in urma cu 8 luni m-am mutat la munte.

Nu in Brasov, ci intr-un orasel mai mic, cu putin peste 15 000 de locuitori, la poalele Mont Blancului.



Viata de emigrant nu e usoara, dar am descoperit ca-mi place locul acesta si aici as vrea sa traiesc. De jur-imprejur sunt munti si in fiecare zi arata altfel. 

Mai mult sau mai putin inzapeziti, cu nuante diferite de verde, cu zone de umbra, cu nori sau nu, cu papadii, cereale sau vacute la poale si cu creste inveselite de baloane sau parapante. Este curat, iar oamenii sunt mai senini, mai calmi, iti zambesc, te saluta, chiar daca nu te cunosc. Copiii alearga in curtea scolii chiar daca ploua usor sau sunt -20 grade afara. Parintii sunt mai relaxati chiar daca sunt la cumparaturi sau la plimbare insotiti de cei 3 copii. Sau nu neaparat, par doar mai degajati. (e adevarat, mai aud din cand in cand - ''Ne bouge pas, je m'énerve, je te tape.'' :)). 

Printre munti sunt lacuri intretinute, cu copaci de jur imprejur si plaja. Sute de oameni, familii isi petrec ore intregi la lac facand plaja, scaldandu-se, inaltand zmei, construind castele de nisip, plimbandu-se cu bicicleta, alergand, povestind, razand, luand una din mesele zilei aici, citind sau doar admirand zapada care inca nu s-a topit de pe crestele muntilor. Orasele, satele se intrec in a crea un paradis verde, floral spre satisfactia locuitorilor si turistilor. Villes et villages fleuris cu 1, 2, 3 sau 4 floricele. La intrarea in oras, fiecare se mandreste cu numarul de flori castigat. Periodic se organizeaza diverse festivaluri, carnavaluri, petreceri, targuri in oras. Piata este numai sambata, intr-un anumit loc de la 8 dimineata pana pe la 13. Cu mic cu mare, oamenii merg cu carucioare la piata pentru a-si face provizii de legume. Din cand in cand se mai instaleaza un carusel pentru copii printre tarabe. Orasul este mic si mereu la piata intalnesti cunoscuti, te saluti si schimbi cuvinte cu vanzatorii pe care deja i-ai invatat. Scoala copiilor este la coltul strazii la 3 minute la picior de casa, serviciul este la 10 minute distanta de mers cu masina, lucrezi mai putine ore pe saptamana si ai mult timp pentru familie. 

Dupa servici la 5, poti sa te opresti la lac pentru a face plaja, baie sau pentru a alerga. Daca vrei sa cumperi carti, jucari sau alte maruntisuri la pret mai mic, te opresti in weekend la un ''brocante'' sau ''vide grenier'' si ti-ai umplut sacul cu cativa euro. Daca vrei hrana bio, la 5 minute de casa, ai un magazin dedicat. Copiii, chiar daca au doar 3 ani, merg cu scoala in vizita la ferma de animale, la schi/sanius, la biblioteca, la piscina. De multe ori vezi pe strazi copii aliniati, de mana 2 cate 2, insotiti de adulti imbracati in veste fosforescente. 

Sunt mobili si traiesc cat mai natural.